La un moment dat nu mai aveam idei despre ce sa postez. Apoi m-am ambitionat si urmaream cu un fel de reflex detestabil de fotograf sa prind, sa procesez, si sa-mi para macar mie dragut. De altfel ii urasc pe cei cu care nu poti sa faci un pas sau sa respiri linistit, pentru ca se impiedica in tunul aparatului, si probabil ca sa nu se simta penibili, simt nevoia sa se uite minute in sir prin el, ca apoi sa reuseasca sa apese un buton.
si ce vreau sa zic defapt? Ca am reusit sa nu fac la fel? Fantastic
Apoi intr-un timp imi veneau in mod natural idei despre a scrie despre:
Concertul dEUS din Vama cu muzica pe care as fi comparat-o cu cu sex-ul brutal si voluptos, spre deosebire de alte formatii care canta ceva de genul unei masturbari reciproce. Sau sa compar culoarea neagra a camasii lui Tom Barman cu cea a tipului de la Pixels. Cu ocazia asta mi-am demonstrat si coloana vertebrala in legatura cu promisiuni de genul ca nu calc in norul pestilential de feromon de agregare care-l percepeam mai acus, ca fiind Vama.
Apoi propuneam un joc de-a aroganta - te gandesti la un superlativ absolut pe care ti-l atribui, sau la un verb ce defisnetse o actiunie al carei subiect esti sau erai, apoi o incoronezi cu maximum de putere, eventual daca poti iti mai insusesti si unicitatea ei. Castigatorul era cel cu cele mai multe contraargumente aduse de el insusi, pentru afirmatia facuta. Evident, in mod arogant, eram eu acela.
Dupa aceea scriam despre cum e sa te caci pe tine de frica, dar sa incerci sa fii fericit cu asta, un fel de “singing Halelujah with the fear in your heart” ,
comentand si ceva din mesajul politic al melodiei, normal, din moment ce e antiamerican.
Si aopi…. nu mai stiu. Nici un film, nici alte calatorii, nici o austrie sau elvetie, Delta, Adamclisi cu luna nici ca mai zic, nici.
Total neoriginal, dar potrivit sloganul dintr-una din campaniile d-alde Guerilla: imagini “watch and go! Spala-te cu ele pe cap” , sau mai degraba lasa-le acolo-n cap doar pentru tine, mergi, si nu plictisi pe nimeni tastand.
O fi munca? – pacat.
O fi altceva decat blogaritul, de-mi ocupa simturile? – Hallelujah!!! …(si restul deja il stiti)
(apropos de Hallelujah si canadieni, cum de apar atatea filmulete pe youtube cu concertul domnului Cohen in Bucuresti, din moment ce personalul care taia, literalmente, biletele la intrare, ar fi trebuit sa avertizeze publicul ca nu e permisa filmarea?)
