Capitolul: Regizorul preferat?
Subcapitolul: Subiecte de discutie pe care nu le avem
Personaje: Cineva mai putin perfect
(poate inca mai) stiu eu cine
Profan in analize sau comentarii, dar din nou religios in a vedea filme, reusesc cu greu sa raspund la intrebarea din titlu. Pentru ca “preferat” tine de capacitatea de a-mi aminti, mai degraba decat superlativul absolut pentru valoros, creativ, frapant, din punct de vedere personal.
Si atunci sa fie Medem – varianta usoara de raspuns - ultimul lui film l-am vazut de mai putin de doua saptamani.
Pentru modul simplu si natural in care se cunosc Lucia si Lorenzo si modul in care fac pentru prima oara sex.
Pentru scaunul gol de pe marginea apei, dunga din mijlocul camerei deasupra careia este scris “Cercul Polar”, imaginea lui acoperita cu lacrimile din ochii ei.
Pasiunea ucigatoare de vecini, nebunia mosului taind picioarele vacii pentru ca “a urla” o ajuta, incestul.
Cristalele lichide ale calculatorului sunt papilele tale, si simti gustul pamantiu al vinului; “Mananca-mi inima!”; regizorii spaniolii te pot cufunda si intr-o alta imensitate decat cea a marii, si anume cea a pamantului.
Caotica Ana
Fidel stilului de a-si construi scenariile pe capitolase. De data asta o numaratoare inversa: de la 10 la 0, corelam cu alunecarea ei in subconstient prin hipnoza. Dragut.
Ana pe ex in club, Ana in casa-pestera, Ana in “squat”-ul initiatic de tineri artisti. Indragostita. Apoi in abisul subconstientului ei unde moare odata cu femei de varsta ei - ”Haosul ei” cica. La fel si al spectatorului, pentru ca pe langa faptul ca nu se leaga nimic, din toata succesiunea nu avem un mesaj sau o idee unitara, mai vine si palaria cu critica politica directionata… catre cine-i mai la andemana, evident catre americani. Plin de simboluri pentru a le asocia cu ce vrei tu. Pendulul lui Foucault?
Dar parca vorbeam de film ca motiv pentru a-l aminti pe Medem ca regizor “preferat”.
Plasticitatea imaginilor e pur si simplu captivanta; culori, lumini, suprapuneri. Mai mult, a placea e direct proportional cu a a rezona ( cliseistic dar deloc idilic de data asta). Si da, cam asta sunt eu, ai o radiografie cetoasa a circumvolutiunilor mele.. Imagini care nu se leaga, se perinda fara sens, dar despre care tot ce pot sa zic este ca…. E frumos.
A inteles cineva ceva? Nici eu.
Super!
