Daca nu mi-as fi visat fricile si frustrarile cu intensitatea multiplicata cu o mie, as fi zis ca perioada de izolare dintr-un orasel uitat de lume cum este Lubbecke, a fost ok. Ca un repaus la sanatoriu. Ah intradevar, somnul si filmele luate la pachet au mai fost intrerupte de niste reprize de fortari intelectuale si probabil inutile – numite cursuri.
Nici Dortmund, sau mai exact Hotel Senator nu a adus prea multe noutati – poate doar ca mi s-au terminat tigarile si filmele. Prima problema s-a rezolvat cu 4 Euro, a doua insa, s-a transformat intr-o redescoperire si s-a numit scurt metraje.
asa ca pot sa concluzionez despre starea mea de spirit din ultima saptamana:
mi-am recunoscut limitele cu o unda de fericire
am fost optimist
am fost maestru la… ore fixe
si am calatorit cu planuri mari
