vand rosii

O noapte pe plaja din Tel Aviv

<<Imi explodeaza capul si pieptul cu greutatea din el cu tot.

Control de parca as fi vrut sa intru in sediul FBI cu bagajul de 13 kile, si asta nu-i decat plecarea. La  sosire interviu de o ora. ” da de ce singur?” – de 3 ori. (de aia!). Inceheiem cu “De ce naiba nu ma trimiteti inapoi, ca sa terminam odata? “. Si asa iau microbuzul gresit la Ierusalimin loc de Tel Aviv, pierd 50 Euro – rezervarea de hotel, dar nimic nu-i intamplator, nu? Siigur!

Hostel de rahat, frig, hotel ceva mai bun, visele cu fricile. Waltz with Bashir .

3 culturi, 3 centre ale pamantului, 3 religii cu cate un profet fiecare. Sistem cu 3 puncte de sprijin. Probabil de aia nu ne rasturnam.

Ghetou, bazar, urlete

Via Dolorosa cu imbulzeala, sosete chinezesti, miros de peste, urlete din difuzorul unei moschei, nod in gat. Frica.

Domul Sfantului Mormant, fa-mi o poza, mami sunt bine, sunt eu cu mana pe mormant, … al cui? pai al lui Isus

“Mai repede! Atingeti piatra din Golgota si mergeti, va rog.. Domnu’ , domnu’, haideti odata!” 

Slujba catolica, greco-catolica, ortodoxa in acelasi timp.

E Masada, e Marea Moarta (cel mai jos loc de pe uscat), e Iericon din West Bank Palestina (cel mai vechi oras), “Te pup cel mai mult”

Voce puternica, accent american, ochi dilatati, suntem exagerat de expliciti.

Istanbul, Muntenegru, Vama, Adamclisi, acasa, Vadu, Irlanda, Lisabona, referer: blogtrotter in statistici, o mangai pe Sonia, Lisabona. Toate aici, cate un pic din fiecare, in fiecare zi.

Stancil cu “I love war”. Imi aduc aminte de cel cu “Lisbon chill out tour”.

“…. Amin! Now give me money for the synagogue!”

nu cred ca voi mai calatori singur pentru mult timp

maine vin sa fac o baie in Mediterana.

Sunt gata.>>

Cica faza cu tipul de la o universitate din Franta care luase 20 din 20 de puncte la lucrarea de licenta cu tema “Le Couleau” e veche. Respectivul scrisese: “C’est ca!” si lasase goale restul foilor.

Aveam chef sa fiu si eu de 20 (si mai ales original). Tot ce scrisesem in seara aia pe plaja era doar pentru a avea ce sa tastez, si stiam de fapt cum  va arata “eseul” meu.

si anume asa:

NU AJUNGE!

La intoarcerea din Portugalia citeam din Povesti Despre Nebunia Obisnuita a lui Bukowski. Regasirea se termina prin a-mi transmite senzatia de greutate de pe umeri a datoriilor, care insa nu mai inseamna nimic daca ultimele cuvinte ale nuvelei sunt “Am reusit!” (bine, ce altfel de eliberare putea sa evoce obsedatul decat cea dintre coapse).

Intre timp observ ca merg in cercuri. Cate un actor se schimba, rolurile se inverseaza uneori, dar deja-vu-ul parca nu se mai termina.

Cliseistic, stiu, cu totii o avem, bla bla… nu ma intereseaza atat timp cat apasarea e reala, si este in piept. As prefera sa am datorii si sa trebuiasca sa muncesc in ocna tot restul vietii.

Daca am reusit ceva, in schimb, este asta: ” - ZI ! “

Acum astept. Aici:

Cum ar fi  imaginea de mult evocatele filme cu prosti, cand ai cobori partia de incepatori fara sa stii ca e concurs,  si jos ti s-ar arunca o cupa in mana si o medalie de gat!?

Asa ma simt cand vad admiratia prietenilor la o alegere de genul: ” plec o tura”. Aprecierea pare direct proportionala cu dimensiunea in spatiu si timp cu care te distantezi. De parca ti-ai castiga gloria lui Vasco da Gama plecat sa mai aduca acasa o bucatica de civilizatie in cufar si sa mai omoare niste Indieni.

Daca ma intrebi pe mine, in esenta  ceea ce  scoti din asta este satisfactia pe care o ai dupa ce iti schimbi frizura atunci cand nu-ti convine ceva legat de viata ta. Isteric.

Incerc sa trag pe nas mierea care curge peste dealul cu cetate, acoperisurile caselor albe sau azurii,  si a franturii de estuar din fata mea. Minunat, daaa’… un cuplu de nemti se tranteste langa mine fara sa intrebe daca deranjeaza. Si deranjeaza.  Lisabona e un loc bun sa scapi de nevasta-ta, impreuna cu amanta de 20 de ani.  Nu ajunge ca-mi caraie in ureche graiul asta suav ca niste bolovani rostogolindu-se, acum aud si tocaituri, de parca ai dezlipi meduze de pe geam. Fumul de tigara nu-i alunga.

Ma mut pe marginea fantanii.

pff.. perfect.

Cu alte cuvinte nici eu nu pot explica mai bine decat am auzit pana acum, cu ce te ajuta in ale tale probleme, sa pleci undeva singur.  Senzatiile vizuale si satisfactiile sunt aceleasi ca in orice alt moment de vacanta.

Poate intr-adevar vei fi vei fi mai atent la ce te inconjoara si face parte din categoria ta de frumos.

Ma simt excelent, totusi de 4 zile traiesc cu impresia ca nu musc destul de sanatos din marul asta. Imi scapa ceva.

Ar merge mai bine ultima afirmatie in engleza. Unul din intelesurile lui “to miss” ar putea explica bucatica de puzzle lipsa.