O noapte pe plaja din Tel Aviv

<<Imi explodeaza capul si pieptul cu greutatea din el cu tot.

Control de parca as fi vrut sa intru in sediul FBI cu bagajul de 13 kile, si asta nu-i decat plecarea. La  sosire interviu de o ora. ” da de ce singur?” – de 3 ori. (de aia!). Inceheiem cu “De ce naiba nu ma trimiteti inapoi, ca sa terminam odata? “. Si asa iau microbuzul gresit la Ierusalimin loc de Tel Aviv, pierd 50 Euro – rezervarea de hotel, dar nimic nu-i intamplator, nu? Siigur!

Hostel de rahat, frig, hotel ceva mai bun, visele cu fricile. Waltz with Bashir .

3 culturi, 3 centre ale pamantului, 3 religii cu cate un profet fiecare. Sistem cu 3 puncte de sprijin. Probabil de aia nu ne rasturnam.

Ghetou, bazar, urlete

Via Dolorosa cu imbulzeala, sosete chinezesti, miros de peste, urlete din difuzorul unei moschei, nod in gat. Frica.

Domul Sfantului Mormant, fa-mi o poza, mami sunt bine, sunt eu cu mana pe mormant, … al cui? pai al lui Isus

“Mai repede! Atingeti piatra din Golgota si mergeti, va rog.. Domnu’ , domnu’, haideti odata!” 

Slujba catolica, greco-catolica, ortodoxa in acelasi timp.

E Masada, e Marea Moarta (cel mai jos loc de pe uscat), e Iericon din West Bank Palestina (cel mai vechi oras), “Te pup cel mai mult”

Voce puternica, accent american, ochi dilatati, suntem exagerat de expliciti.

Istanbul, Muntenegru, Vama, Adamclisi, acasa, Vadu, Irlanda, Lisabona, referer: blogtrotter in statistici, o mangai pe Sonia, Lisabona. Toate aici, cate un pic din fiecare, in fiecare zi.

Stancil cu “I love war”. Imi aduc aminte de cel cu “Lisbon chill out tour”.

“…. Amin! Now give me money for the synagogue!”

nu cred ca voi mai calatori singur pentru mult timp

maine vin sa fac o baie in Mediterana.

Sunt gata.>>

Cica faza cu tipul de la o universitate din Franta care luase 20 din 20 de puncte la lucrarea de licenta cu tema “Le Couleau” e veche. Respectivul scrisese: “C’est ca!” si lasase goale restul foilor.

Aveam chef sa fiu si eu de 20 (si mai ales original). Tot ce scrisesem in seara aia pe plaja era doar pentru a avea ce sa tastez, si stiam de fapt cum  va arata “eseul” meu.

si anume asa:

NU AJUNGE!