S-a trezit cu aceeasi senzatie de oboseala placuta si nisip in ochi cu care se obisnuise deja de  cateva  saptamani.

Isi asuma penibilul convingerii ca e un motan reincarnat. Sau cliseisticul alintului. Cu atat mai mult cu cat  simtea pe spate un fior ca o mangaiere pe blana lui de felina inchipuita. Era o raza de soare lacoma de aprilie  care se inghesuia printre zabrele.

Se ridica zburlit, se parfuma fara sa se spele, isi puse papionul caraghios si cobora la masina lui fitoasa.

Era lunea de dupa un week end in care facuse herpes de la sunetele electro si up beat-urile Indie, asa ca fanta playerului a inghitit cu de-a sila cd-ul cu Bright Eyes.

Nu prea baga in seama nodul din gat, stia unde merge, si nu prea ii trezea nici o emotie. Se apropiau lunile in care speculantii cauta sa cumpere legume ieftine. Rosiile lui erau cele mai scumpe. Nu-i pasa. Tocmai construise un nou imperiu cu palate, monitoaore de calculator incorporate in perete, scaune baroc tapitate cu catifea verde, tapet floral… Toate pe ruinele celor 8 vieti anterioare.

Suna telefonul. Primul pe acea saptamana. Inca nu se trezise bine dar nici o problema, masina stia drumul. Oriunde. Inainte sa fie. Auzi numele pe ecranul telefonului si vazu vocea  care spunea: “Imi pare rau sa te anunt, intelegerea noastra pica”.  Nu a intrebat de ce, nu a incercat motanescul santaj sentimental, a inchis dupa un sec “Am inteles.”

Acum nu mai vedea turnurile palatelor in zare ci inaltimile stancilor de sub nivelul marii, de pe malul Marii Moarte, din desertul Israelului. Reusea sa se bucure pentru ca nu simtea greutatea celei de-a 9-a vieti. Era gol si transparent. Daca s-ar fi privit atunci in oglinda n-ar fi vazut nimic. Poate doar un nor de fum de tigara stufos ca un patachin infrunzit.

Se identifica printr-o idee – crezul lui  – pentru care murise deja de atatea ori. Pielea lui invizibila percepea totusi atingerea unei pelerine de satin care -i invelea corpul. Se hotara sa-i zica TU, din moment ce inca nu-i stia prea bine numele. Cu rezonante de trecut si cercuri, parca. Ba nu! Se hotara sa nu-i zica niciodata altfel decat TU.

Apasa acceleratia. Sau ambreiajul, sau frana, sau pe toate deodata.

Parbrizul era in continuare spart si traficul nasol.