Figuri de ceara. Sau momentul dintr-o piesa de teatru cand actorii raman nemiscati, si tot ce ai in fata este o fotografie. In 3 dimensiuni.

Am zis cumva statica? cum as putea, cand simti un val de dementa care te face sa urlii, sau tot ce poti este sa faci zgomot … in cel mai banal mod. Pe scena, in continuare statui. Simti un val venind din spate si te acopera cu fiori. Vuiet si mai puternic, tu esti parte din el. Una din figurine s-a miscat. A intins o palma in spate spre celelalte, momentul se prelungeste. Si mai mult sunet animalic din partea gloatei, venind din adancul a celor doi metrii de dedesubt.
Apoi Molko ne multumeste salvandu-ne corzile vocale.

Au fost aplauzele de dupa Kitty Litter – prima piesa a concertului Placebo. Varianta 2009, slava Domnului.

De mult am asteptat un crescendo de genul asta la un public din Romania, la un concert Rock. Cam de cand treceam pe la Sziget, pe la cate un… Placebo, de exemplu. Formatia care promova Black Market music pe atunci. Adica aproape acu 10 ani.
Tot timpul m-a intrigat atitudinea publicului de la noi, la un concert dedicat (nu tip “recital” de la vre-un festival). Te duci, stai ca boul si te uiti ca vaca la bariera, sau si mai rau – esti blazat ca asa vrei tu, nu stii ce sa faci cu mainile, asa ca le tii in buzunar.  O usoara miscare aprobatoare din cap e maximul de generozitate de care esti instare.  La modul la care stiai unde te duci, iti plac acasa de la player, eventual stii si versurile, ai dat si bani pentru momentul asta, iar acum cand ar trebui sa fie special, ti-ai gasit tu sa fii. Con sti pat.

Nu si aseara. Nu ca la Arenele Romane unde parca totul a mers prost si a fost aerisit. Ieri a  fost sunet lacrima, energie, superioritate de zeitate care te face sa ceri mai mult.

Vorbind de acelasi sound placebo al noului album… pai pana una alta, la concert abia asteptam melodiile de pe Battle for the Sun, desi nu le stiam. Mai exista testosteron in muzica. Tobarul nou aduce ceva in sensul asta. Si pana la urma la ce ne asteptam? La ceva nou si “ïn trend” cum au adus Killers? Sa ridice mana cel care nu mai este fan dupa Day And Age, si era inainte. Sau preferam voma pop U2 din ultimii ani?
Daca e sa ma leg de ceva, ar fi ca au pierdut un pic din glam si din… pesimism. Dar si asa, pentru a continua in stilul “din nou Placebo”  trebuie sa ai curaj. L-as vedea pe Cohen cantand pe ritmuri electro, sau Manic Street Preachers impreuna cu Orbital.

Asa ca nu toate sunt “so passe” ca heroina pentru Sex Pistols.  Iar “Kitty”-urile urbane care acu vreo 2 ani aveau machiaj negru “goth” si acum imi spun de la inaltimea sosetutelor colorate din balerini despre “feelingul” de “party” electro cu “visuals”, e ok daca arunca la gunoi ceeaa ce nu e “cool”.

Cineva va pastra tot acest “Litter”, si asa ajungem sa mai ascultam Nick Cave, Morrisey, sau Joy Division.

si uite, cu ocazia asta  m-am pozitionat pe sectorul retro, c-am ajuns s-o zic si pe asta la un post despre Placebo :)

L.E.: si cum cei patru evanghelisti erau trei, Luca si Matei, momentul de care vorbeam mai sus se intampla dupa Battle For The Sun (si nu dupa Kitty Litter), iar cei in postura de “statui” erau doar Molko si Fiona Brice  dupa cum se poate ghici din: